Cuvantul meu preferat,starea mea de spirit favorita...
E aproape 1 noaptea intro seara de duminica iar eu nam somn desi sunt total constient de faptul ca in 5 ore ma trezesc sa merg la servici si urmeaza o perioada mai grea,voi fi plecat 2 saptamani de acasa si totusi in loc sa ma pun in pat in speranta ca adorm,eu stau in fata monitorului scriind ca si cum as fi platit sa-mi distrug tastele si ascult muzica..Ma relaxez ca dupa o zi grea de lucru...Mai intra cate un amic pe mine pe mess,tinem cate o conversatie interesanta,insa idiferent de topica ajungem la aceeasi concluzie la final..ca e tarziu si e cazul sa ne punem la somn.Mai bine zis ei ajung la concluzia asta,eu inca mai am castile pe urechi.
Am zis ca daca tot lipsesc de acasa o vreme si daca tot am chef de scris atunci macar sa nu las blogul pustiu.
As avea multe de povestit insa deja ma seaca sa tot povestesc despre mine.
Ultima oara cand am condus o tipa acasa trebuia sa ma rog de ea sa-mi mai zica ceva pt ca eu deja ma saturasem sa vorbesc.Ea imi raspunde:,,poi nu stiu ce sa-ti zic,,.Ma gandeam:poi mama draga daca tot mai intrebat pe mine de toate de la nastere la primul sarut,la primul fu**ai pana in ziua de azi ai putea sa-mi povestesti si mie orice banalitate ca eu mor incet aici.Orice o intrebam imi raspundea intr-un cuvant si imediat dupa ma intreba ea ceva,eu desigur incercand sa par inteligent(si esuind lamentabil) incercam sa vorbesc cat mai in detaliu si cat se poate de coerent.Cand simteam ca poate ar trebui so mai las si pe ea sa vorbeasca o impingeam putin..
-Mnoh cum e la faculta,cum e in camin,iti place acolo,ai mult de invatat...Raspunsurile erau mereu aceleasi ,,e fain...e misto...da...nu...posibil...,nu stiu,,.Dupa care desigur venea ,,Dar am auzit ca faci asta,ca faci aia,e adevarat ca esti asa si asa?,,...Orice faceam tot eu vorbeam,oricat sa fi incercat so bag si pe ea in conversatie tot la monolog ajungeam.
Am zis ca decat sa se ajunga la linistea aceea stanjenitoare unde amandoi tacem nestiind cu ce sa incepem si gandindu-ne:,,vai ce sa zic sa nu creada ca sunt un prost/o proasta,,...
Sunt genul de persoana care considera ca intr-o relatie amandoi suntem egali.Daca eu sunt cinstit atunci si ea sa fie cinstita,daca eu fac ceva sa poata face si ea,sa ne echilibram unul pe celalalt.Nu-mi place cand doar eu vorbesc,si clar ca ma dispera cand doar ea vorbeste.Dar ma rog asta e alta poveste pentru un al topic pentru ca de data asta chiar ma culc,altfel maine sunt zombie..
duminică, 16 noiembrie 2008
Maturitate
,,MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.,, Dictionar Explicativ
Desi maturitatea e una din cele mai importante calitati ale unei persoane se pare ca tinerii incearca s-o evite cat se poate de mult doar pentru a se trezi intr-un final barbati/femei...Toti voiam sa ramanem copii pentru totdeauna,sa ne distram la nesfarsit fara grija banilor,problemelor personale..Inca imi amintesc cum le explicam amicilor ca eu n-o sa cresc niciodata,cum eu o sa fiu un copil pentru totdeauna orice s-ar intampla.Si ia uite unde am ajuns.Sunt responsabil,pot sa am grija de mine(sau cel putin asa cred eu :P),am ajuns la o mentalitate,sa zicem,stabila.Sunt optimist si totusi realist,sper mereu la mai bine dar am grija sa verific faptele si sa nu ma amagesc degeaba.Si asta am invatat din experienta,din foarte multe dezamagiri,momente care incet incet au condus la maturizarea mea.Si sincer acum ca oamenii ma considera matur sunt mandru de mine pentru ,,realizare,, deorece ma bucur pentru faptul ca orice mi-ar arunca viata in cap,eu ma descurc.Inainte aveam mereu nevoie de ajutor,acum insa se pare ca reusesc sa-mi pastrez calmul in majoritatea situatiilor,destul cat sa gasesc mereu solutii rezonabile.Omul cat traieste,invata si mie imi place sa cred ca mai am multe de invatat de aceea ma bucur ca am trecut prin ce era mai greu acum cat sunt inca la inceput.Sincer mi se rupe inima de mila cand vad un om la 22+ ani(pentru ca nu-l pot numi barbat) care plange si se milogeste pentru o tipa care isi bate joc de el si il invarte pe degete cum vrea ea.Om care nu are destula minte sa stie sa asculte de un amic atunci cand acesta il avertizeaza ca este prostit,ba din potriva ii raspunde fie cu ,,Lasa-ma ca tu nu stii cum e ea,, sau ,,Lasa ca stiu eu ca o vrei pentru tine,,...ajungand sa se piarda cu firea de fiecare data cand tipa ii zice ,,Du-te pana la magazin pana vorbesc putin cu un alt tip,, sau desigur clasicele ,,Ma doare capul,sunt obosita,sunt suparata,sunt indispusa,,.Chiar am observat cat de interesant e faptul ca la inceput si eu dadeam doar de fete ,,obosite,, si ,,indispuse,, mai mereu pentru ca nu ascultam de cine trebuia.Eu cel putin aveam 15-19 ani cand mi sau intamplat faze de genu..(da si ce daca a durat ceva vreme sami dau seama cat de TAMPIT eram..si pun accent pe IDIOT,pentru ca si acum imi dau pumni si palme cand ma gandesc ce ocazii ratam si de cine ma rugam)..Insa ma astept la altceva de la o persoana trecuta de 22 de ani.Nu zic de mine ca sunt perfect la 20(desi imi place sa ma consider ceva clona de Antonio Banderas) dar totusi sa fim seriosi,dupa 20 de ani deja se aplica legea junglei,manca sau fi mancat...
Aici intervine experienta dobandita de-a lungul anilor..aici se vede cat de matur esti.Te plangi si te milogesti pana te ia cineva din mila sau pui piciorul in prag si lupti pana primesti ceea ce doresti.Consider ca nu rezultatul conteaza,ci calea pe care ai parcurso sa ajungi acolo unde esti...
Ultima paranteza pe care trebuie s-o adaug in capitolul ,,cat de prost am fost inainte,,...Observ ca in ceea ce priveste relatiile mele mereu sa ajuns la aceeasi concluzie...Eu de prost paraseam mereu fetele pe care acum le consider a fi sfinte si care chiar nu meritau asa ceva din partea mea,si mereu ajungeam sa ma rog de fetele pe care si in ziua de azi le vad intr-o lumina mai slaba(asta in majoritatea cazurilor..au fost fete pe care leam parasit pentru un motiv anume si pe care le avit si azi pt ca nu s-au schimbat deloc :P)
Desi maturitatea e una din cele mai importante calitati ale unei persoane se pare ca tinerii incearca s-o evite cat se poate de mult doar pentru a se trezi intr-un final barbati/femei...Toti voiam sa ramanem copii pentru totdeauna,sa ne distram la nesfarsit fara grija banilor,problemelor personale..Inca imi amintesc cum le explicam amicilor ca eu n-o sa cresc niciodata,cum eu o sa fiu un copil pentru totdeauna orice s-ar intampla.Si ia uite unde am ajuns.Sunt responsabil,pot sa am grija de mine(sau cel putin asa cred eu :P),am ajuns la o mentalitate,sa zicem,stabila.Sunt optimist si totusi realist,sper mereu la mai bine dar am grija sa verific faptele si sa nu ma amagesc degeaba.Si asta am invatat din experienta,din foarte multe dezamagiri,momente care incet incet au condus la maturizarea mea.Si sincer acum ca oamenii ma considera matur sunt mandru de mine pentru ,,realizare,, deorece ma bucur pentru faptul ca orice mi-ar arunca viata in cap,eu ma descurc.Inainte aveam mereu nevoie de ajutor,acum insa se pare ca reusesc sa-mi pastrez calmul in majoritatea situatiilor,destul cat sa gasesc mereu solutii rezonabile.Omul cat traieste,invata si mie imi place sa cred ca mai am multe de invatat de aceea ma bucur ca am trecut prin ce era mai greu acum cat sunt inca la inceput.Sincer mi se rupe inima de mila cand vad un om la 22+ ani(pentru ca nu-l pot numi barbat) care plange si se milogeste pentru o tipa care isi bate joc de el si il invarte pe degete cum vrea ea.Om care nu are destula minte sa stie sa asculte de un amic atunci cand acesta il avertizeaza ca este prostit,ba din potriva ii raspunde fie cu ,,Lasa-ma ca tu nu stii cum e ea,, sau ,,Lasa ca stiu eu ca o vrei pentru tine,,...ajungand sa se piarda cu firea de fiecare data cand tipa ii zice ,,Du-te pana la magazin pana vorbesc putin cu un alt tip,, sau desigur clasicele ,,Ma doare capul,sunt obosita,sunt suparata,sunt indispusa,,.Chiar am observat cat de interesant e faptul ca la inceput si eu dadeam doar de fete ,,obosite,, si ,,indispuse,, mai mereu pentru ca nu ascultam de cine trebuia.Eu cel putin aveam 15-19 ani cand mi sau intamplat faze de genu..(da si ce daca a durat ceva vreme sami dau seama cat de TAMPIT eram..si pun accent pe IDIOT,pentru ca si acum imi dau pumni si palme cand ma gandesc ce ocazii ratam si de cine ma rugam)..Insa ma astept la altceva de la o persoana trecuta de 22 de ani.Nu zic de mine ca sunt perfect la 20(desi imi place sa ma consider ceva clona de Antonio Banderas) dar totusi sa fim seriosi,dupa 20 de ani deja se aplica legea junglei,manca sau fi mancat...
Aici intervine experienta dobandita de-a lungul anilor..aici se vede cat de matur esti.Te plangi si te milogesti pana te ia cineva din mila sau pui piciorul in prag si lupti pana primesti ceea ce doresti.Consider ca nu rezultatul conteaza,ci calea pe care ai parcurso sa ajungi acolo unde esti...
Ultima paranteza pe care trebuie s-o adaug in capitolul ,,cat de prost am fost inainte,,...Observ ca in ceea ce priveste relatiile mele mereu sa ajuns la aceeasi concluzie...Eu de prost paraseam mereu fetele pe care acum le consider a fi sfinte si care chiar nu meritau asa ceva din partea mea,si mereu ajungeam sa ma rog de fetele pe care si in ziua de azi le vad intr-o lumina mai slaba(asta in majoritatea cazurilor..au fost fete pe care leam parasit pentru un motiv anume si pe care le avit si azi pt ca nu s-au schimbat deloc :P)
Lenea
Se pare ca la varsta mea lenea e instinct primar,crescut la un stadiu atat de avansat incat ajungem sa o justificam in fata oricui.Te roaga mama sa bati covorul..e,nu se poate pentru ca azi te-ai trezit devreme sau poate la servici iarasi te-au pus sa ridici dinozauri intr-o mana.Mai rau e ca dupa o vreme ne convingem pe noi insine ca avem dreptate,ca am lucrat destul(chiar si daca am frecat menta de zori) si ca fizicul nostru ar merita o pauza.Cu cat mai mult practicam acest sport cu atat mai mult ne obisnuim cu el pana la un moment dat cand daca nu avem grija,ajungem atat de lenesi incat mai bine o chemam pe mama sa ne dea telecomanda(care sta pe masuta in fata noastra) decat sa ne aplecam noi dupa ea..Eu personal consider ca am ajuns la un echilibru(desi pun pariu ca majoritatea credem asta) deoarece la mine totul depinde de starea de spirit.Cu mine sunt zile si zile,daca e sa ma trezesc in toane bune atunci garantez ca va cladesc o casa fara sa ma plang de nimic,dar fereasca zeii sa ma prindeti cand nam chef de nimic ca nu-mi puteti oferii destui bani sa va ridic nici o scandura :))
In orice caz sa citez un amic foarte bun ,,avem grija de noi,pastram situatia cat se poate de echilibrata''; in sensul ca daca tot stai toata ziua si lenevesti in fata unui pc/tv sau fie ce-o fi mai iesi din cand in cand la aer,fa putina miscare.Noroc ca imi place sportul altfel sincer nu stiu ce ma faceam pana acum..Intr-un moment unic de sinceritate recunosc faptul ca singurul lucru care ma motiveaza sa fac efort fizic,(mai un fotbal,mai un jogging seara in parc,mai o luna de sala) e faptul ca imi place sa vad ca nu se sparge oglinda cand apar eu fata ei,si sa stiti ca orice persoana care zice ca nu ii pasa de cum arata e fie proasta si nu-si da seama de cum arata fie cel mai mare mincinos.Prima impresie conteaza oricine ai fi...Da,de multe ori mi-e lene sa ma barbieresc si arat ca Mos Craciun dupa o betie crancena dar asta e doar atunci cand stiu ca nam de mers la vreun eveniment social sau mai stiu eu ce intalnire.
Revenind la ideea de baza,trebuie sa mentionez ca lenea e un lux pe care trebuie sa ti-l poti permite in unele cazuri.Ma refer la situatii in care mai bine mergi cu taxi decat sa te plimbi 20 de minute sau iti comanzi o pizza pentru ca ti-e lene sa iti faci un sandwich.Nu toti avem bani cand pocnim din degete,unii dintre noi trebuie sa ne organizam putin bugetul pentru a ne permite sa fim lenesi din cand in cand :P
In orice caz sa citez un amic foarte bun ,,avem grija de noi,pastram situatia cat se poate de echilibrata''; in sensul ca daca tot stai toata ziua si lenevesti in fata unui pc/tv sau fie ce-o fi mai iesi din cand in cand la aer,fa putina miscare.Noroc ca imi place sportul altfel sincer nu stiu ce ma faceam pana acum..Intr-un moment unic de sinceritate recunosc faptul ca singurul lucru care ma motiveaza sa fac efort fizic,(mai un fotbal,mai un jogging seara in parc,mai o luna de sala) e faptul ca imi place sa vad ca nu se sparge oglinda cand apar eu fata ei,si sa stiti ca orice persoana care zice ca nu ii pasa de cum arata e fie proasta si nu-si da seama de cum arata fie cel mai mare mincinos.Prima impresie conteaza oricine ai fi...Da,de multe ori mi-e lene sa ma barbieresc si arat ca Mos Craciun dupa o betie crancena dar asta e doar atunci cand stiu ca nam de mers la vreun eveniment social sau mai stiu eu ce intalnire.
Revenind la ideea de baza,trebuie sa mentionez ca lenea e un lux pe care trebuie sa ti-l poti permite in unele cazuri.Ma refer la situatii in care mai bine mergi cu taxi decat sa te plimbi 20 de minute sau iti comanzi o pizza pentru ca ti-e lene sa iti faci un sandwich.Nu toti avem bani cand pocnim din degete,unii dintre noi trebuie sa ne organizam putin bugetul pentru a ne permite sa fim lenesi din cand in cand :P
luni, 10 noiembrie 2008
Intro
In nevoia de a lucra la ceva creativ am hotarat sa-mi creez un blog...pur simplu am ajuns la un punct in viata cand simt ca trebuie sa fac ceva creativ,ceva sa-mi stimuleze amaratii de neuroni altfel innebunesc.N-as vrea sa ajung sa am un vocabular atat de limitat si atat de imatur incat sa nu-mi pot exprima chiar si cel mai simplu gand asemanator celor din jurul meu...nu ma intelegeti gresit,nu zic ca sunt inconjurat in totalitate de idioti sau tarani,dar am observat ca majoritatea colegilor de servici chiar si unii amici au probleme serioase de exprimare si din moment ce majoritatea conversatiilor(daca le pot numi conversatii) le port cu ei,ma simt putin stresat de faptul ca as putea sa ajung si eu sa inchei fiecare exclamatie cu ,,vai de pula mea,, sau ,,bagami-as picioru,,.Deja am observat ca atunci cand sunt putin obosit ajung sa nu pot lega 2 cuvinte sau sa ma balbai..sincer nu-mi convine deloc asa ca am zis ca incerc un mic exercitiu.Ideea mea e sa notez orice imi vine in minte,orice eveniment,orice intamplare si dupa o vreme sa le citesc sa vad daca reusesc sa pastrez o idee,daca ma pot exprima corect...daca cineva da peste notarile mele si i se par interesante,e binevenit sa le citeasca,accept orice comentariu la orice greseala,luati in considerare faptul ca majoritatea timpului o sa ascult Alternative sau Minimal in timp ce scriu deci s-ar putea sa fac cateva greseli mai tampite,dar ideea e ca fac asta pentru mine.Pentru potentialii cititori un mic avertisment,s-ar putea sa dati peste unele texte in engleza sau peste unele injuraturi la faze unde aveam nervi,stiu ca nu e frumos sa injuri dar hai s-o luam cate o treapta la rand :)
Noxx
Noxx
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
